08 ianuarie 2008

orfelinatul nr. 2













4 comentarii:

Anonim spunea...

sper sa nu te superi, eu doar o sa te critic:
1. pentru un reportaj fara cateva cuvinte de legatura sunt prea multe cadre si doar ele nu imi spun nimic deosebit.
2. din pacate nici cadrele in sine nu reusesc sa fie altcefa decat niste instantanee cu copii

Fara suparare,
Dan

Dumitru spunea...

Si totusi, nu sunt copii cu o soarta mai putin fericita decat a noastra si aceste poze poate releva cea mai mare realizare a lor de pina acum :)

Natalia, bravo & keep up good work !

Dumitru spunea...

oops ... *nu sunt = sunt

tudorcojocari spunea...

cred ca pozele astea, in special acea care ii prezinta pe 3 copii razand imbratisati, ne arata cata putere poate avea spiritul curat.